Informații

INFORMARE- DECIZIE nr. 601 din 16 iulie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 164 alin. (1) din Codul civil (vezi conținut);

Potrivit dispozițiilor art.164 alin.(1) din Codul civil „Persoana care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienaţiei ori debilităţii mintale, va fi pusă sub interdicţie judecătorească”.

Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.164 alin.(1) din Codul civil sunt neconstituționale, reținând încălcarea prevederilor constituționale ale art.1 alin.(3), art.16 și art.50, astfel cum se interpretează potrivit art.20 din Constituție și prin prisma art.12 din Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități.

În motivarea soluției de admitere pronunțate, Curtea a reținut, în esență, că măsura de ocrotire a punerii sub interdicție judecătorească prevăzută de art.164 alin.(1) din Codul civil nu este însoțită de suficiente garanții care să asigure respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Aceasta nu ține cont de faptul că pot exista diferite grade de incapacitate și nici de diversitatea intereselor unei persoane, nu se dispune pentru o perioadă determinată de timp și nu este supusă unei revizuiri periodice.

De asemenea, Curtea a reținut că orice măsură de ocrotire trebuie să fie proporțională gradului de capacitate, să fie adaptată la viața persoanei, să se aplice pentru cea mai scurtă perioadă de timp, să fie revizuită periodic și să țină cont de voința și preferințele persoanelor cu dizabilități, la reglementarea unei măsuri de ocrotire, legiuitorul trebuind să țină cont de faptul că pot exista diferite grade de incapacitate, iar deficiența mintală poate varia în timp. Lipsa capacității psihice sau a discernământului poate lua diferite forme, spre exemplu totală/parțială sau reversibilă/ireversibilă, situație care reclamă instituirea unor măsuri de ocrotire adecvate realității și care, însă, nu se regăsesc în reglementarea măsurii interdicției judecătorești.

Prin urmare diferitelor grade de dizabilitate trebuie să le fie atașate grade de ocrotire corespunzătoare, legiuitorul în reglementarea măsurilor juridice trebuind să identifice soluții proporționale. O incapacitate nu trebuie să conducă la pierderea exercițiului tuturor drepturilor civile, ci trebuie analizată în fiecare caz în parte.

Orice persoană trebuie să fie liberă să acționeze în vederea dezvoltării personalității sale, statul, în virtutea caracterului său social, având obligația de a reglementa un cadru normativ care să asigure respectarea individului, deplina exprimare a personalității cetățenilor, a drepturilor și libertăților lor, a șanselor egale, având ca rezultat respectarea demnității umane.

INFORMARE ÎN ATENȚIA TUTORILOR PERSOANELOR OCROTITE (MINORI/ PERSOANE PUSE SUB INTERDICȚIE JUDECĂTOREASCĂ) CU DOMICILIUL SAU REȘEDINȚA PE RAZA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A ORAȘULUI PANTELIMON, JUDEȚ ILFOV

Având în vedere:

  • Decizia nr.795 din 4 noiembrie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.229 alin.(3) din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (vezi conținut);
  • prevederile art.151, art.152 și art.153 din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, republicată, cu completările și modificările ulterioare, respectiv:

Art. 151: Controlul instanţei de tutelă

(1)Instanţa de tutelă va efectua un control efectiv şi continuu asupra modului în care tutorele şi consiliul de familie îşi îndeplinesc atribuţiile cu privire la minor şi bunurile acestuia.

(2)În îndeplinirea activităţii de control, instanţa de tutelă va putea cere colaborarea autorităţilor administraţiei publice, a instituţiilor şi serviciilor publice specializate pentru protecţia copilului sau a instituţiilor de ocrotire, după caz.

Art. 152: Darea de seamă

(1)Tutorele este dator să prezinte anual instanţei de tutelă o dare de seamă despre modul cum s-a îngrijit de minor, precum şi despre administrarea bunurilor acestuia.

(2)Darea de seamă se va prezenta instanţei de tutelă în termen de 30 de zile de la sfârşitul anului calendaristic.

(3)Dacă averea minorului este de mică însemnătate, instanţa de tutelă poate să autorizeze ca darea de seamă privind administrarea bunurilor minorului să se facă pe termene mai lungi, care nu vor depăşi însă 3 ani.

(4)În afară de darea de seamă anuală, tutorele este obligat, la cererea instanţei de tutelă, să dea oricând dări de seamă despre felul cum s-a îngrijit de minor, precum şi despre administrarea bunurilor acestuia.

Art. 153: Descărcarea tutorelui

Instanţa de tutelă va verifica socotelile privitoare la veniturile minorului şi la cheltuielile făcute cu întreţinerea acestuia şi cu administrarea bunurilor sale şi, dacă sunt corect întocmite şi corespund realităţii, va da descărcare tutorelui.

  • prevederilor art.94 pct.1 lita și prevederile art.114 alin(1) din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv:

Art. 94: Judecătoria

Judecătoriile judecă:

1.în primă instanţă, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani:

a)cererile date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel;

b)cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, date de lege în competenţa instanţelor judecătoreşti;

Art. 114: Cereri în materie de tutelă şi familie

(1)Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

(2)În cazul cererilor privind autorizarea de către instanţa de tutelă şi de familie a încheierii unor acte juridice, când actul juridic a cărui autorizare se solicită priveşte un imobil, este, de asemenea, competentă şi instanţa în a cărei circumscripţie teritorială este situat imobilul. În acest caz, instanţa de tutelă şi de familie care a pronunţat hotărârea va comunica de îndată o copie a acesteia instanţei de tutelă şi de familie în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa cel ocrotit.

Vă informăm că în termen de 30 de zile de la sfârșitul anului calendaristic tutorele este dator a prezenta instanței de tutelă, respectiv judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, darea de seamă despre modul cum s-a îngrijit de minor/ interzis judecătoresc, precum şi despre administrarea bunurilor acestuia.

Instanţa de tutelă va verifica socotelile privitoare la veniturile minorului/ interzisului judecătoresc, la cheltuielile făcute cu întreţinerea acestuia şi cu administrarea bunurilor sale şi, dacă sunt corect întocmite şi corespund realităţii, va da descărcare tutorelui.

Pentru informații suplimentare vă stăm la dispoziție la următoarele date de contact:

DIRECȚIA DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ

Adresă: Bd. Biruinței nr.48-50, oraș Pantelimon, județ Ilfov

Telefon: 021.301.70.84

Fax: 021.310.22.60

E-mail: asistenta.sociala@das-pantelimon.ro

Program de lucru cu publicul:  Luni, Miercuri: 09:00-12:00, Marți, Joi: 12:00-15:00.

Serviciul Protecția Copilului și Autoritate Tutelară
Telefon: 0754072079
E-mail: autoritatetutelara@das-pantelimon.ro

 

INFORMARE- ÎN ATENȚIA PERSOANELOR / PĂRINȚILOR CARE PLEACĂ LA MUNCĂ ÎN STRĂINĂTATE

Potrivit Legii nr.272/2004 privind protecţia drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare părinții/persoanele care au copii minori în îngrijire şi vor să plece în străinătate, au obligaţia de a notifica această intenţie serviciul public de asistenţă socială de care aparţin (din raza unde au domiciliul), respectiv DIRECȚIEI DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ, cu minimum 40 de zile înainte de a părăsi ţara şi să desemneze o persoană care se va ocupa de copii.

Notificarea trebuie să conțină, în mod obligatoriu, desemnarea persoanei care se va ocupa de întreținerea copilului pe perioada absenței părinților sau tutorelui, după caz.

Nerespectarea acestei obligații constituie contravenție (dacă nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât potrivit legii să fie considerată infracțiune) și se sancționează cu amendă de la 500 lei la 1000 lei.

Persoana desemnată trebuie să facă parte din familia extinsă, adică sa fie rudă până la gradul patru inclusiv, să aibă minimum 18 ani si să îndeplinească condițiile materiale și garanțiile morale necesare creșterii și îngrijirii unui copil.

Confirmarea persoanei în întreținerea căreia va rămâne copilul, se efectuează de către instanța de tutelă. Acordul persoanei desemnate se exprimă de către aceasta, personal, în fata instanței.

Aceeași procedura este aplicabilă și tutorelui, precum și în cazul în care ambii părinți urmează să plece la muncă într-un alt stat.

EXTRAS

din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată cu modificările și completările ulterioare

 

Art. 2

(1)Prezenta lege, orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării şi promovării drepturilor copilului, precum şi orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.

(2)Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică şi morală normală, la echilibru socioafectiv şi la viaţa de familie.

(3)Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor copilului, altor reprezentanţi legali ai săi, precum şi oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal.

(4)Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.

(5)Persoanele prevăzute la alin. (4) sunt obligate să implice familia în toate deciziile, acţiunile şi măsurile privitoare la copil şi să sprijine îngrijirea, creşterea şi formarea, dezvoltarea şi educarea acestuia în cadrul familiei.

(6)În determinarea interesului superior al copilului se au în vedere cel puţin următoarele:

a)nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate, de securitate şi stabilitate şi apartenenţă la o familie;

b)opinia copilului, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate;

c)istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situaţiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violenţă asupra copilului, precum şi potenţialele situaţii de risc care pot interveni în viitor;

d)capacitatea părinţilor sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia;

e)menţinerea relaţiilor personale cu persoanele faţă de care copilul a dezvoltat relaţii de ataşament.

Art. 5

(1)Copiii au dreptul la protecţie şi asistenţă în realizarea şi exercitarea deplină a drepturilor lor, în condiţiile prezentei legi.

(2)Răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinţilor, aceştia având obligaţia de a-şi exercita drepturile şi de a-şi îndeplini obligaţiile faţă de copil ţinând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.

(3)În subsidiar, responsabilitatea revine colectivităţii locale din care fac parte copilul şi familia sa. Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a sprijini părinţii sau, după caz, alt reprezentant legal al copilului în realizarea obligaţiilor ce le revin cu privire la copil, dezvoltând şi asigurând în acest scop servicii diversificate, accesibile şi de calitate, corespunzătoare nevoilor copilului.

(4)Intervenţia statului este complementară; statul asigură protecţia copilului şi garantează respectarea tuturor drepturilor sale prin activitatea specifică realizată de instituţiile statului şi de autorităţile publice cu atribuţii în acest domeniu.

Art. 6

Respectarea şi garantarea drepturilor copilului se realizează conform următoarelor principii:

a)respectarea şi promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;

b)egalitatea şanselor şi nediscriminarea;

c)responsabilizarea părinţilor cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti;

d)primordialitatea responsabilităţii părinţilor cu privire la respectarea şi garantarea drepturilor copilului;

e)descentralizarea serviciilor de protecţie a copilului, intervenţia multisectorială şi parteneriatul dintre instituţiile publice şi organismele private autorizate;

f)asigurarea unei îngrijiri individualizate şi personalizate pentru fiecare copil;

g)respectarea demnităţii copilului;

h)ascultarea opiniei copilului şi luarea în considerare a acesteia, ţinând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate;

i)asigurarea stabilităţii şi continuităţii în îngrijirea, creşterea şi educarea copilului, ţinând cont de originea sa etnică, religioasă, culturală şi lingvistică, în cazul luării unei măsuri de protecţie;

j)celeritate în luarea oricărei decizii cu privire la copil;

k)asigurarea protecţiei împotriva abuzului, neglijării, exploatării şi oricărei forme de violenţă asupra copilului;

l)interpretarea fiecărei norme juridice referitoare la drepturile copilului în corelaţie cu ansamblul reglementărilor din această materie.

Art. 7

Drepturile prevăzute de prezenta lege sunt garantate tuturor copiilor fără nicio discriminare, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă opinie, de naţionalitate, apartenenţă etnică sau origine socială, de situaţia materială, de gradul şi tipul unei deficienţe, de statutul la naştere sau de statutul dobândit, de dificultăţile de formare şi dezvoltare sau de alt gen ale copilului, ale părinţilor ori ale altor reprezentanţi legali sau de orice altă distincţie.

Art. 104

(1)Părintele care exercită singur autoritatea părintească sau la care locuieşte copilul, care urmează să plece la muncă în străinătate, are obligaţia de a notifica această intenţie serviciului public de asistenţă socială de la domiciliu, cu minimum 40 de zile înainte de a părăsi ţara.

(2)Notificarea va conţine, în mod obligatoriu, desemnarea persoanei care se ocupă de întreţinerea copilului pe perioada absenţei părinţilor sau tutorelui, după caz.

(3)Confirmarea persoanei în întreţinerea căreia va rămâne copilul se efectuează de către instanţa de tutelă, în conformitate cu prevederile prezentei legi.

(4)Dispoziţiile prezentului articol sunt aplicabile şi tutorelui, precum şi în cazul în care ambii părinţi urmează să plece la muncă într-un alt stat.

Art. 105

(1)Persoana desemnată conform art. 104 alin. (2) trebuie să facă parte din familia extinsă, să aibă minimum 18 ani şi să îndeplinească condiţiile materiale şi garanţiile morale necesare creşterii şi îngrijirii unui copil.

(2)Serviciile publice de asistenţă socială organizate la nivelul municipiilor, oraşelor, comunelor asigură persoanelor desemnate consiliere şi informare cu privire la răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului pe o perioadă de 6 luni.

(3)Instanţa va dispune delegarea temporară a autorităţii părinteşti cu privire la persoana copilului, pe durata lipsei părinţilor, dar nu mai mult de un an, către persoana desemnată potrivit art. 104 alin. (3).

(4)Acordul persoanei căreia urmează să-i fie delegată autoritatea părintească se exprimă de către aceasta personal, în faţa instanţei.

(5)La cerere se ataşează acte din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1).

(6)Cererea se soluţionează în procedură necontencioasă, potrivit Codului de procedură civilă. Soluţionarea cererii de delegare a drepturilor şi îndatoririlor părinteşti se face în termen de 3 zile de la depunerea acesteia.

(7)Hotărârea va cuprinde menţionarea expresă a drepturilor şi îndatoririlor care se deleagă şi perioada pentru care are loc delegarea.

(8)Pentru situaţia prevăzută la alin. (2), după ce instanţa hotărăşte delegarea drepturilor părinteşti, persoana în sarcina căreia cad îngrijirea şi creşterea copilului trebuie să urmeze, obligatoriu, un program de consiliere, pentru a preveni situaţii de conflict, neadaptare sau neglijenţă în relaţia cu minorul.

(9)Instanţa de judecată va comunica o copie a hotărârii de delegare primarului de la domiciliul părinţilor sau tutorelui, precum şi primarului de la domiciliul persoanei căreia i se acordă delegarea autorităţii părinteşti.

Art. 106

Autorităţile administraţiei publice locale, prin intermediul serviciilor de asistenţă socială, pot iniţia, în limita prevederilor bugetului de stat sau ale bugetelor locale şi în limita bugetelor de venituri şi cheltuieli prevăzute cu această destinaţie, campanii de informare a părinţilor, în vederea:

a)conştientizării de către părinţi a riscurilor asumate prin plecarea lor la muncă în străinătate;

b)informării părinţilor cu privire la obligaţiile ce le revin în situaţia în care intenţionează să plece în străinătate.

Art. 107

Procedura de monitorizare a modului de creştere şi îngrijire a copilului cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate, precum şi serviciile de care aceştia pot beneficia se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, în colaborare cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

Art. 108

Serviciul public de asistenţă socială şi centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională au obligaţia de a dezvolta servicii de consiliere specializată destinate copilului care a revenit în ţară, după o perioadă de şedere în străinătate alături de părinţi mai mare de un an.

 

 
Sari la conținut